Și, în mijlocul tuturor lucrurilor care lipsesc, copiii nu cereau mult. Când i-am întrebat ce își doresc de Paște, răspunsul a fost simplu: un iepuraș de ciocolată. Atât. Nu lucruri mari. Nu liste. Doar un iepuraș de ciocolată. Am plecat de acolo cu promisiunea că ne întoarcem. Și ne-am ținut de ea. Cu câteva zile înainte de Paște, am revenit. Nu doar cu iepurașii de ciocolată, ci cu tot ce am putut duce: materiale de construcție, haine, rechizite, mâncare. La un moment dat, aveau atât de multe în brațe încât nu le mai puteau ține. Dar dincolo de lucruri, cred că asta a contat cel mai mult: că cineva a ascultat și s-a întors. Pentru că, uneori, asta e tot ce ai nevoie ca să simți puțin din magia sărbătorilor … să știi că ai fost auzit și că promisiunile chiar se țin - Dragos Popescu